- Acasă
- Ginecoestetică
- Vagin care se închide la penetrare
- Vaginismul și relația de cuplu
Vaginismul și relația de cuplu: cum implicați partenerul
Vaginismul apare în corpul unei femei, dar se trăiește în doi. Aflați cum afectează cuplul, cum se poate discuta fără vinovăție și care este rolul partenerului în fiecare etapă.
Quando existir, entra aqui e também no cartão da página do blog.
În acest articol
- Pe scurt
- Cum afectează vaginismul cuplul
- Ce poate simți partenerul
- Cum se poate discuta despre asta
- Rolul partenerului în fiecare etapă a tratamentului
- Intimitate fără penetrare
- Ce trebuie evitat
- Când să vă gândiți la terapie de cuplu sau sexuală
- Când să mergeți la consult
- La Clinica Luxmed
- Întrebări frecvente
Vaginismul apare în corpul unei femei, dar se trăiește în doi. Încercări eșuate, discuții evitate, teama de a dezamăgi, teama de a face presiune. Multe cupluri petrec luni sau ani în acest ciclu înainte de a cere ajutor, iar unele ajung la consultație cu relația deja fragilizată.
Vestea bună este că partenerul poate fi o parte importantă a soluției. Acest articol este pentru amândoi: explică cum afectează vaginismul cuplul, cum se poate discuta despre el și care poate fi rolul partenerului în fiecare etapă a tratamentului.
Trei idei de reținut.
Fica por baixo do resumo, se existir uma segunda foto.
Cum afectează vaginismul cuplul
Studiile pe cupluri în care femeia are vaginism arată ceva ce poate surprinde: satisfacția față de relație este, în medie, similară cu cea a altor cupluri. Multe au o viață afectivă solidă și o viață sexuală fără penetrare care le mulțumește. Dar există puncte frecvente de tensiune:
- Vinovăție și rușine la femeie, care poate simți că „eșuează” sau că „nu este normală”.
- Teama de a răni la partener, care poate ajunge să evite intimitatea.
- Evitare reciprocă: se renunță să se mai încerce și, de asemenea, la atingere, pentru a scăpa de frustrare.
- Presiunea celor din jur, mai ales când există dorința de a avea copii.
- Neînțelegeri: femeia crede că partenerul este dezamăgit; partenerul crede că ea nu îl dorește.
Felul în care reacționează partenerul contează. Cercetările privind durerea sexuală feminină arată că răspunsurile de sprijin și de încurajare a intimității („hai să facem altceva care ne face plăcere”) se asociază cu mai puțină durere și mai multă satisfacție, în timp ce răspunsurile ostile sau, în mod surprinzător, excesiv de protectoare (evitarea oricărui contact de teamă) se asociază cu mai multă durere (Rosen et al., 2012).
Ce poate simți partenerul
Merită să privim și de cealaltă parte. Partenerul poate simți frustrare, respingere, vinovăție („oare eu sunt de vină?”), neputință sau anxietate de performanță. Unii bărbați dezvoltă în timp dificultăți de erecție sau de ejaculare, legate de tensiunea încercărilor (Dogan și Dogan, 2008). A recunoaște aceste sentimente nu înseamnă a o învinui pe femeie: înseamnă a înțelege că problema îi afectează pe amândoi și că amândoi merită sprijin.
Cum se poate discuta despre asta
Discuția despre vaginism poate fi dificilă. Câteva sugestii:
- Alegeți un moment neutru, în afara patului și fără grabă, nu imediat după o încercare nereușită.
- Vorbiți la persoana întâi: „mi-e teamă”, „mă simt respins”, în loc de „tu niciodată” sau „tu faci mereu”.
- Separați dorința de penetrare. A spune cu voce tare „te doresc, corpul meu este cel care reacționează așa” ajută foarte mult.
- Împărtășiți informații. Citirea împreună despre vaginism sau mersul împreună la o consultație oferă un limbaj comun.
- Stabiliți obiective împreună, fără termene impuse.
Pentru cine nu a vorbit niciodată despre acest subiect, prima discuție poate începe cu ceva simplu: „Este ceva ce îmi face greutăți și pe care vreau să îl tratez. Am nevoie să fii alături de mine în asta.”
Rolul partenerului în fiecare etapă a tratamentului
Tratamentul vaginismului este gradual, iar femeia controlează ritmul. Partenerul intervine în momente diferite, în funcție de ce dorește ea:
| Faza | Ce face femeia | Cum poate ajuta partenerul |
|---|---|---|
| Evaluare și informare | Prima consultație, înțelegerea diagnosticului | O însoțește la consultație, dacă ea dorește; se informează despre subiect |
| Pauză în penetrare | Suspendă încercările de penetrare | Acceptă pauza fără presiune; menține afecțiunea și intimitatea |
| Lucru individual | Relaxare, kinetoterapie, dilatatoare, singură | Îi oferă spațiu și timp; apreciază efortul, nu doar rezultatele |
| Implicare treptată | Folosește dilatatoarele cu partenerul prezent, apoi cu ajutorul lui | Urmează indicațiile ei; se oprește când ea cere |
| Penetrare cu control | Primele încercări cu partenerul, ea deasupra, fără mișcare | Rămâne nemișcat și o lasă pe ea să conducă adâncimea și ritmul |
| Consolidare | Variază pozițiile și mișcarea | Își păstrează răbdarea la reveniri; sărbătorește fără a transforma totul într-un examen |
Câteva reguli care ajută în toate etapele: stabiliți un semnal de oprire, respectați-l întotdeauna și nu tratați fiecare încercare ca pe un test.
Intimitate fără penetrare
Suspendarea penetrării nu înseamnă suspendarea vieții sexuale. Mângâierile, masajul, masturbarea reciprocă, sexul oral și alte practici mențin apropierea și plăcerea. Pentru multe cupluri, această perioadă ajunge să lărgească repertoriul sexual și să îmbunătățească comunicarea. O tehnică folosită în terapia sexuală, focalizarea senzorială (Masters și Johnson, 1970), propune exerciții de atingere pe etape, fără obiectiv de performanță, care ajută la reducerea anxietății ambilor parteneri.
Ce să evitați
- Insistența sau negocierea încercărilor de penetrare când femeia nu dorește sau nu se simte pregătită.
- Alcoolul sau alte substanțe pentru a „se relaxa”: pot duce la penetrări dureroase care consolidează frica.
- Comentarii culpabilizante: „e în capul tău”, „trebuie doar să te relaxezi”.
- Compararea cu relații anterioare sau cu alte persoane.
- Retragerea oricărui contact fizic de teamă, ceea ce poate fi trăit ca o respingere.
Când să vă gândiți la terapie de cuplu sau sexuală
Terapia sexuală cu cuplul este utilă atunci când comunicarea este dificilă, când există resentimente acumulate, când și partenerul a dezvoltat dificultăți sexuale sau când dorința de a rămâne însărcinată creează presiune. Într-un studiu randomizat, expunerea treptată cu îndrumarea unui terapeut, care îl include pe partener în etapele finale, a permis majorității femeilor să aibă raporturi cu penetrare (ter Kuile et al., 2013). Discutăm mai mult despre ce este terapia sexuală în articolul dedicat.
Când să mergeți la consult
Primul pas este o evaluare ginecologică a femeii, pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte cauze de durere. Partenerul poate fi prezent, dacă ea dorește.
Dacă anxietatea, tristețea sau conflictele devin copleșitoare, discutați și cu medicul de familie sau cu un psiholog. În caz de îndoială, sunați la linia SNS 24 (808 24 24 24). În situație de urgență, sunați la 112.
La Clinica Luxmed
La Clinica Luxmed, prima consultație se desfășoară fără grabă, fără examen obligatoriu, iar partenerul poate însoți dacă femeia dorește acest lucru. Explicăm diagnosticul ambilor, stabilim un plan în ritmul ei și colaborăm cu kinetoterapia pelvină și cu terapia sexuală sau de cuplu atunci când are sens.
Vorbiți cu noi
Evaluarea este o conversație, fără obligații. Spuneți-ne ce vă preocupă, iar echipa noastră vă răspunde.
Acest articol este informativ și nu înlocuiește evaluarea medicală. Rezultatele variază de la o persoană la alta.
Întrebări frecvente
Trebuie partenerul meu să vină la consultație?
Poate veni, dacă dorește. Multe femei preferă prima consultație singure și partenerul într-o etapă următoare. Decizia îi aparține ei.
Înseamnă vaginismul că ea nu mă dorește?
Nu. Vaginismul este o reacție involuntară a corpului la penetrare. Multe femei cu vaginism au dorință, excitare și orgasm normale.
Trebuie să renunțăm la sex în timpul tratamentului?
Nu. De obicei se recomandă o pauză în încercările de penetrare, dar intimitatea și alte forme de plăcere pot și ar trebui să continue.
Și dacă partenerul își pierde răbdarea?
Este de înțeles să existe frustrare. A vorbi deschis despre ea, și, dacă este necesar, cu un terapeut, este mai bine decât a o păstra pentru sine. Presiunea, însă, tinde să întârzie tratamentul.
Ar fi diferită relația cu un alt partener?
Vaginismul nu depinde, de obicei, de partener. Schimbarea relației rareori rezolvă problema; tratamentul o rezolvă în majoritatea cazurilor.
Se aplică și cuplurilor de același sex?
Da. Vaginismul afectează orice formă de penetrare, iar principiile de comunicare și de participare sunt aceleași.
Referințe științifice 6
- Rosen NO, Bergeron S, Glowacka M, Delisle I, Baxter ML. Harmful or helpful: perceived solicitous and facilitative partner responses are differentially associated with pain and sexual satisfaction in women with provoked vestibulodynia. J Sex Med. 2012;9(9):2351-2360. doi:10.1111/j.1743-6109.2012.02851.x Artigo
- Cherner RA, Reissing ED. A comparative study of sexual function, behavior, and cognitions of women with lifelong vaginismus. Arch Sex Behav. 2013;42(8):1605-1614. doi:10.1007/s10508-013-0111-3 Artigo
- Dogan S, Dogan M. The frequency of sexual dysfunctions in male partners of women with vaginismus in a Turkish sample. Int J Impot Res. 2008;20(2):218-221. doi:10.1038/sj.ijir.3901615 Artigo
- ter Kuile MM, Melles R, de Groot HE, Tuijnman-Raasveld CC, van Lankveld JJ. Therapist-aided exposure for women with lifelong vaginismus: a randomized waiting-list control trial of efficacy. J Consult Clin Psychol. 2013;81(6):1127-1136. doi:10.1037/a0034292 Artigo
- Masters WH, Johnson VE. Human Sexual Inadequacy. Boston: Little, Brown; 1970. Livro
- Lahaie MA, Boyer SC, Amsel R, Khalifé S, Binik YM. Vaginismus: a review of the literature on the classification/diagnosis, etiology and treatment. Womens Health (Lond). 2010;6(5):705-719. doi:10.2217/whe.10.46 Revisão
Continuați să explorați

