Pată solară, melasmă sau pată de acnee: cum se deosebesc

O pată brună pe față pare mereu același lucru în oglindă. Nu este. Sub aceeași nuanță închisă pot sta procese foarte diferite: ani de soare acumulat, o piele cu tendință hormonală și genetică de a produce pigment sau urma lăsată de un coș atunci când s-a inflamat. Iar diferența nu este academică. Ceea ce deschide o pată solară poate agrava o melasmă, iar ceea ce rezolvă în luni o urmă de acnee poate fi inutil într-o pată veche de zece ani.

Acest articol explică cum se deosebesc cele trei pete faciale cele mai frecvente, ce le provoacă, cum evoluează și de ce tratamentul diferă în funcție de tip. Explică și cel mai important lucru: care pete nu trebuie tratate fără o evaluare medicală prealabilă.

De ce apar petele: același pigment, cauze diferite

Culoarea pielii depinde mai ales de melanină, un pigment produs de melanocite, celule situate în stratul bazal al epidermei. Fiecare melanocit distribuie pigmentul către zeci de celule vecine, keratinocitele, care îl folosesc ca pe o umbrelă deasupra nucleului lor.

O pată închisă (hiperpigmentare) apare când există mai multă melanină într-o zonă decât în jur. Aceasta se poate întâmpla pe trei căi principale:

• Mai multe melanocite sau melanocite mai active în mod permanent într-o zonă limitată, așa cum se întâmplă în lentigo solar după ani de radiație ultravioletă.
• Melanocite hiperreactive la diverși stimuli (soare, lumină vizibilă, căldură, hormoni), pe un teren genetic predispus, ca în melasmă.
• Un răspuns la inflamație: când pielea se inflamează, mediatorii inflamatori stimulează melanocitele. Aceasta se întâmplă după un coș, o arsură, un eczem sau un tratament prea agresiv.

Mai există un detaliu care schimbă mult prognosticul: profunzimea pigmentului. Melanina poate rămâne în epidermă (mai superficială, brună, cu răspuns mai bun la tratamente) sau poate cădea în derm (mai profundă, ton cenușiu sau albăstrui, mult mai persistentă). În consultație, examinarea cu dermatoscopul și cu lumină Wood ajută la înțelegerea locului în care se află pigmentul, deși multe pete sunt mixte.

În sfârșit, nu orice pată care pare brună este pigment. Unele urme de acnee sunt roșii sau violacee din cauza vaselor dilatate, iar asta necesită o abordare complet diferită.

Pata solară (lentigo solar): evidența soarelui acumulat

Lentigo solar, numit și lentigo senil sau „pată de bătrânețe”, este cea mai comună pată a pielii îmbătrânite de soare. Nu are legătură cu vârsta în sine, ci cu radiația ultravioletă acumulată de-a lungul deceniilor.

Cum se recunoaște:

• Pete brune de la deschise la închise, de culoare uniformă, plate.
• Contururi bine definite, formă rotundă, ovală sau ușor neregulată.
• Dimensiune variabilă, de la câțiva milimetri la peste un centimetru.
• Localizate acolo unde soarele bate cel mai mult: pomeți, tâmple, frunte, nas, dosul mâinilor, decolteu și antebrațe.
• Apar în general de la 40 de ani, mai devreme la cei cu multă expunere sau cu arsuri solare.
• Nu dispar iarna, spre deosebire de pistrui.

Lentigo sau pistrui? Pistruii (efelidele) apar în copilărie, la persoanele cu pielea deschisă, sunt mici și numeroși, se închid la culoare vara și se deschid iarna. Lentigoul apare mai târziu și se menține tot anul.

De ce contează: lentigoul solar este benign. Dar este și un marker al daunelor solare cumulative, ceea ce înseamnă că pielea din jur a avut o expunere suficientă pentru a justifica supravegherea. Și există leziuni care seamănă cu un lentigo și nu sunt. Cea mai importantă este lentigo malign, o formă de melanom in situ care apare tocmai pe fața persoanelor mai în vârstă, cu mult soare acumulat, și care la început poate părea „doar încă o pată”. Dermatoscopia ajută la deosebirea acestor leziuni: lentigo malign tinde să arate asimetrie a pigmentării în jurul foliculilor, puncte și globule cenușii și structuri romboidale, semne care nu sunt de așteptat într-un lentigo solar.

Alte leziuni care pot fi confundate: keratoza seboreică plană (care, în timp, capătă relief și o suprafață rugoasă) și keratoza actinică pigmentată (aspră la atingere, potențial premalignă).

Răspunsul la tratament: deoarece pigmentul este mai ales epidermic și bine delimitat, lentigoul răspunde de obicei bine la tratamentele țintite. Dar numai după confirmarea diagnosticului.

Melasma: pata care răspunde la soare, la lumină și la hormoni

Melasma (numită și cloasmă, mai ales când apare în sarcină) este o hiperpigmentare cronică și recurentă. Este mult mai frecventă la femei, mai ales între 20 și 50 de ani, și la fototipurile intermediare și închise. Afectează și bărbații, într-o proporție mai mică.

Cum se recunoaște:

• Pete brune, uneori cenușii, cu contururi neregulate, „în hartă”.
• Distribuție simetrică, pe ambele părți ale feței.
• Trei tipare tipice: centrofacial (frunte, nas, buza superioară, bărbie), cel mai frecvent; malar (pomeți); și mandibular (de-a lungul maxilarului).
• Buza superioară în formă de „mustață” este foarte sugestivă.
• Se agravează vara și se ameliorează parțial iarna, dar rareori dispare.

Ce o provoacă: melasma nu are o cauză unică. Cei mai consecvenți factori sunt:

• Predispoziția genetică. Într-un sondaj internațional la femei cu melasmă, aproximativ jumătate aveau rude directe cu aceeași afecțiune.
• Radiația ultravioletă, principalul factor agravant.
• Lumina vizibilă, mai ales cea cu lungime de undă scurtă (albastru-violet), care stimulează pigmentul într-un mod mai prelungit la pielea mai închisă la culoare. De aceea protecția solară obișnuită, care filtrează mai ales UV, nu este întotdeauna suficientă.
• Hormoni: sarcina, contraceptivele orale, terapia hormonală. Multe femei observă debutul sau agravarea într-una dintre aceste faze.
• Căldura, care pare să agraveze pigmentarea la unele persoane.
• Modificări ale dermei în sine: cercetările cele mai recente arată că pielea cu melasmă are semne de daune solare (elastoză), mai multe vase și modificări ale membranei bazale. De aceea, mai mulți autori descriu astăzi melasma ca o boală de fotoîmbătrânire, și nu doar ca un exces de pigment.

De ce este greu de tratat: melasma este cronică. Se poate deschide mult la culoare cu tratament și protecție riguroasă, dar tinde să revină cu soarele din timpul verii, cu căldura sau cu schimbările hormonale. Și există un risc specific: tratamentele agresive (unele lasere, peelinguri profunde, căldura excesivă) pot inflama pielea și pot agrava pata sau pot provoca hiperpigmentare „de ricoșeu”. De aceea melasma cere o strategie pe termen lung și blândă, nu un singur tratament intens.

Pata de acnee: brună sau roșie, face toată diferența

Când un coș dispare, lasă adesea o urmă plană în locul în care se afla. Mulți îi spun „cicatrice”, dar în majoritatea cazurilor nu este: o cicatrice adevărată modifică relieful pielii (rămâne adâncită sau ridicată), în timp ce o pată este doar o modificare de culoare și poate dispărea complet.

Există două tipuri de pată plană și merită să le distingeți.

Hiperpigmentare postinflamatorie (brună)

• Pete brune, de la brun-deschis până la aproape negre, exact în locul coșurilor anterioare.
• Formă și dimensiune similare cu cele ale leziunii care le-a dat naștere.
• Distribuție neregulată, asimetrică, însoțind acneea (pe față, dar și pe spate și piept).
• Mult mai frecventă și de durată mai mare la pielea mai închisă. Într-un studiu clasic despre acnee la pielea de culoare, mai mult de jumătate dintre pacienții de origine africană și hispanică aveau hiperpigmentare postinflamatorie, iar mulți considerau petele mai deranjante decât coșurile în sine.
• Se agravează cu soarele și cu obiceiul de a stoarce sau a manipula coșurile.

Eritem postinflamator (roz sau roșu)

• Urme roz, roșii sau violacee, mai vizibile pe pielea deschisă.
• Nu este pigment: sunt mici vase dilatate care au rămas după inflamație.
• Test simplu: apăsați urma cu un pahar transparent din sticlă sau cu degetul. Dacă culoarea devine palidă la presiune și revine când dați drumul, este mai ales vasculară. Dacă rămâne brună, este pigment.
• Depigmentantele sunt puțin utile aici. Când persistă, opțiunile sunt altele (tratamente îndreptate către vase, la indicația medicului).

Vestea bună și condiția

Cele două tipuri de urme tind să se deschidă singure la culoare, în câteva luni, uneori mai mult de un an la pielea închisă. Dar există o condiție: acneea trebuie să fie controlată. Cât timp continuă să apară coșuri, continuă să apară pete noi, iar niciun depigmentant nu ține pasul cu acest ritm. Tratarea acneei este primul tratament al petelor de acnee. Al doilea este protecția solară zilnică.

Dacă urma are relief (o gaură, o adâncitură sau o ridicătură), nu mai vorbim despre o pată, ci despre o cicatrice, care necesită un alt tip de abordare.

Tabel comparativ: cele trei pete, una lângă alta

Alte pete care se pot confunda

Nu toate petele brune de pe față se încadrează în aceste trei categorii. Câteva dintre cele mai frecvente:

• Pistruii (efelide): mici, numeroși, prezenți din copilărie, variază în funcție de anotimp.
• Keratoza seboreică: începe plată, dar capătă relief și o suprafață „lipită”, rugoasă. Benignă.
• Keratoza actinică pigmentată: aspră, în zone foarte expuse. Poate evolua spre carcinom și trebuie tratată de medic.
• Hiperpigmentarea cauzată de medicamente sau fotosensibilizare: unele medicamente și parfumuri aplicate pe piele înainte de soare pot lăsa pete.
• Nevii (alunițele): pot fi plați și bruni; necesită supraveghere, ca orice aluniță.
• Lentigo malign și melanom: rare, dar motivul principal pentru a merge la medic înainte de a trata o pată.

De ce tratamentul diferă în funcție de pată

Există o bază comună celor trei tipuri: protecție solară zilnică, tot anul. Fără ea, orice tratament depigmentant își pierde efectul în câteva săptămâni de expunere. De aici încolo, strategiile diferă.

Pată solară

• Fiind bine delimitată și superficială, răspunde bine la tratamentele îndreptate către pata în sine, decise de medic după ce confirmă că este benignă.
• Îngrijirile topice (retinoizi, vitamina C, niacinamidă, acizi exfolianți) ajută la uniformizarea tonului general și la atenuarea petelor ușoare, dar au efect limitat în lentigourile bine formate.
• Peelingurile chimice superficiale până la medii pot ajuta când există mai multe pete și fotoîmbătrânire difuză.
• Tratamentul nu împiedică apariția unor pete noi: protecția solară este cea care oprește apariția celor următoare.

Melasmă

• Protecție extinsă: protecție solară cu spectru larg, cu filtre care blochează și lumina vizibilă. În practică, aceasta înseamnă protecții solare cu culoare, care conțin oxizi de fier. Într-un studiu randomizat, o protecție solară cu protecție suplimentară împotriva luminii vizibile a redus melasma mai mult decât o protecție doar UV, iar un alt studiu a arătat mai puține recăderi vara cu acest tip de protecție.
• Depigmentante topice: hidrochinona este, de zeci de ani, cel mai studiat depigmentant, singură sau în combinație triplă cu un retinoid și un corticoid de potență scăzută. În Uniunea Europeană este interzisă în cosmetice și poate fi folosită doar pe bază de rețetă medicală, pentru perioade limitate și sub supraveghere, din cauza riscului de iritație și, la utilizare prelungită, de ocronoză (întunecare paradoxală). Alternative cu dovezi variabile: acid azelaic, acid kojic, niacinamidă, acid tranexamic topic, cisteamină, arbutină, retinoizi.
• Acid tranexamic oral: există studii randomizate care arată beneficii în melasma moderată până la severă, dar este o utilizare în afara indicațiilor aprobate (off-label) și are contraindicații importante, în special antecedente de tromboză, unele contraceptive hormonale și fumatul. Doar la decizia și sub supravegherea medicului.
• Peelinguri: pot ajuta drept complement, atât timp cât sunt superficiale și cu pregătirea adecvată a pielii. Peelingurile agresive cresc riscul de agravare.
• Lasere și lumină pulsată: rezultate neregulate și risc de agravare și recidivă; rămân rezervate cazurilor selectate, întotdeauna combinate cu terapie topică.
• Așteptare realistă: controlul, nu vindecarea. Întreținerea este permanentă.

Pată de acnee

• Mai întâi, acneea. Tratamente precum retinoizii topici și acidul azelaic au avantajul de a trata acneea și de a deschide petele în același timp.
• Nu storcați: manipularea coșurilor crește inflamația și, prin urmare, pata.
• Depigmentante blânde (niacinamidă, acid azelaic, vitamina C) și peelinguri superficiale pot accelera deschiderea petelor, cu precauție sporită la pielea închisă.
• Urme roșii: depigmentantele ajută puțin; dacă persistă multe luni, medicul poate propune tratamente îndreptate către vase.

Greșeli frecvente care agravează orice pată

• Frecarea cu exfoliante cu granule sau periuțe.
• Aplicarea de acizi sau retinoizi în concentrații mari fără adaptare, iritând pielea.
• Folosirea produselor depigmentante cumpărate din canale nereglementate, care pot conține corticoizi puternici sau mercur.
• Tratarea petei și uitarea protecției solare sau aplicarea ei în cantitate insuficientă și fără reaplicare.

Când pata trebuie văzută mai întâi de un medic

Înainte de orice tratament estetic, o pată trebuie examinată de un medic dacă:

Regula ABCDE (Asimetrie, Borduri neregulate, Culoare eterogenă, Diametru mai mare de 6 mm, Evoluție) este un bun ajutor pentru alunițe și pete, dar nu înlocuiește examinarea cu dermatoscopul. Tratarea unei pete suspecte cu laser sau peeling fără diagnostic poate întârzia depistarea unui melanom.

Merită să cereți o evaluare și când:

• Suspiciune de melasmă, pentru a stabili un plan sigur pe termen lung.
• Petele au apărut după începerea unui medicament nou.
• Petele de acnee nu se ameliorează după șase luni cu acneea controlată.

La Luxmed, consultația de piele începe întotdeauna prin identificarea tipului de pată. Abia apoi se stabilește planul: îngrijire acasă, protecție solară adecvată tipului dumneavoastră de piele și, dacă are sens, tratamente în cabinet. Dacă pata ridică îndoieli, este îndrumată către o evaluare medicală înainte de orice tratament.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește o consultație. Rezultatele oricărui tratament variază de la o persoană la alta.

Întrebări frecvente